În mitologia greacă, Cei Doisprezece Olimpieni sau cunoscuți și ca Dodekatheon , erau cele doisprezece zeități majore ale Pantheonului Grecesc care își aveau reședința pe vârful Muntelui Olimp. Aceiștia și-au câștigat supremația ca zei ca urmare a unui război mitologic împotriva Titanilor, conduși fiind de către Zeus. Cultul grec pentru Cei Doisprezece Olimpieni poate fi identificat ca având originea în Atena secolului VI î.Hr. și cel mai probabil era un cult original fără origine în perioada miceniană. Altarul Olimpienilor din Atena este datat perioadei lui Pesistratos, în 522/521 î.Hr.
O foarte mare variație a existat conform diferitelor surse, însă canonul a stabilit reședința lui Zeus, Hera, Poseidon, Demetra, Athena, Hestia sau Dionis, Apollo, Artemis, Ares, Afrodita, Hefaistos și Hermes pe Muntele Olimp.
Grecii antici au destinat fiecărui lucru câte un zeu; au existat zeul binelui, zeul răului, zeul focului, zeul soarelui, zeul iubirii, zeul războiului. Ei au inventat un zeu căruia îi aduceau ofrande chiar şi atunci când voiau să li se realizeze anumite interese şi-l implorau prin intermediul preoţilor care s-au impus oamenilor, pretinzând că ei ar fi mijlocitori între oameni şi presupuşii zei. Şi, ceea ce este şi mai ciudat, preoţii le-au inoculat oamenilor convingerea că zeii ar accepta să fie mituiţi. Iar cauza creaţiei - după cum pretindeau aceştia - ar fi fost invidia şi ura dintre zei, ceea ce a condus la războaie îndelungate între aceştia, fiecare zeu având partizanii, ostaşii proprii şi ajutoarele sale din rândul spiritelor rele şi al diavolilor. Iar oamenii se străduiau să dobândească mulţumirea tuturor zeilor, închipuindu-şi că altfel îşi vor vărsa mânia asupra lor, şi de aceea îi copleşeau cu daruri şi cu ofrande, pentru a dobândi izbăvirea şi fericirea pe care le promiteau preoții.